Diadema Greciei

România

Durata şederii: 03. Aug. 2009.  - 04. Aug. 2009. (1 zi)

0 păreri I Vizualizari: 3 288 Adăugat pe: 10. Apr. 2010. küldd el ismerősödnek
avatar Lica
DIADEMA GRECIEI

Autor: Lică Pavel
Tel. 0744359455

În Atena toate drumurile duc spre ceea ce reprezintă în frumos şi simplitate geniul Eladei: Acropole. Diademă a cetăţii, a Greciei şi a lumii, Acropole poartă spre cer cea mai impresionantă metaforă arhitectonică: Partenonul.
Povestea acestei fermecătoare realităţi începe pe vremea lui Erechteu, regele-preot, continuă cu urmaşii săi şi se înscrie definitiv în istorie a incintă a zeilor pe timpul lui pisistrates, când Atena cunoaşte o primă perioadă de înflorire.
Problema acropolei a stat în faţa tuturor, dar cel care a rezolvat-o cu geniu, ca om de spirit ales, a fost Pericle. El a socotit, cum relatează Plutarh, că Atena, pregătită oricând să înfrunte duşmanul, este datoare să-şi întoarcă prinosul veniturilor spre împlinirea acelor lucruri de la care va primi o slavă nepieritoare. Pentru aceasta a făcut să se voteze, în anul 450 î. de. Ch., decretul privind reconstituirea templelor de pe Acropole şi acordarea fondurilor necesare.
Geniul lui Pericles s-a întâlnit cu cel al marelui Fidias, devenit conducătorul lucrărilor de pe Acropole. Umanistul elveţian Andre Bonard, profund cunoscător al civilizaţiei greceşti, remarca prezenţa unui al treilea geniu: Sofocle, care chiar în perioada când scria “Antigona”, prezida comisia financiară a tezaurului public. Aceşti trei oameni, spune autorul elveţian, erau angajaţi, dacă nu în aceeaşi politică, cel puţin în serviciul aceleiaşi acţiuni care conferee, prin crearea noii Acropole, ca şi prin avântul teatrului lui Sofocle, măreţie poporului condos de Pericle…
Geniul lui Pericle s-a manifestat şi atunci când a ştiut să-şi afle colaboratori între egali: pe Fidias, Mnesicles, Calicrates şi Ichtinos.
Ansamblul architectonic închinat Atenei, zeiţa înţelepciunii, protectoarea oraşului, a început cu executarea templelor iar între ele primul a fost cel menit Atenei ca zeiţă a victoriei: Atena Nike. Pentru sanctuarul ei, în marmură de Pentelic, cu opt coloane ionice, în totul de o nespusă graţie, se găsi cel mai potrivit loc cu putinţă: un promontoriu-terasă, admirabil pus în valoare pentru cei ce aveau să-l vadă şi cu o splendidă perspectivă asupra Golfului Saron.
De aici privirea se întoarce către insulele Egina şi Salamina, către Corintos, la Munţii Peloponezului care se disting departe în zilele cu lumină clară.
Făptura de marmură, avântată parcă în zbor, atrage irezistibil şi, odată ajuns în faţa operei lui Calicrates, creată între anii 448 – 432 î. de Ch., simţi la rându-ţi nevoia să zbori şi să laşi privirea să se umple de lumină şi de frumos, şi să laşi să zboare gândul către ceea ce a fost aici, de unde, spune legenda, s-a aruncat în adâncuri Egeu, întrrebându-te dacă nu cumva miticul rege a vrut de fapt să zboare…
Vezi Salamina şi auzi peste timp strigătele de luptă ale vitejilor lui Temistocles care au făcut să se încheie victorios pentru greci sângeroasele războaie medice şi să aducă Atenei atât de mult râvnita pace.
De la victoria de la Salamina pleacă, de fapt, ultima vârstă, cea de marmură, aur şi fildeş, cea de sublime a Acropolei.
Splendida poziţie a Templului Atenei Nike atrage şi reţine, trimite priviri în depărtări şi le întoarce pline de frumos, duce şi adduce gânduri.
Pe Acropole intrarea este dominată de Propilee, colonadă dorică, de o masivitate impresionantă. Mnesicles a gândit şi creat acest portal de ceremonie din marmură de Pentelic, menit să deschidă drumul către sanctuarul zeilor…
La circa 100 m de Propilee se ridică Partenonul, operă a arhitecţilor Ichtinos şi Calicrates şi a sculptorului Fidias, patronaţi de Pericle. O expresie completă arhitectonică şi sculpturală a idealului care a dominat în perioada sublimă arta clasică a grecilor. Partenonul este răspunsul definitive la problema tuturor raporturilor necesare şi posibile pentru a se realize perfecţiunea în armonie vie. Aici este vizibilă originalitatea grecilor care aduc în artele frumoase îngemănarea sculpturii cu arhitectura. Basoreliefurile, metopele, frizele, capitelurile completează în chip fericit construcţiile acropolei.
Dominând prin Partenon, Acropole părea să nu mai poată oferi loc unei alte construcţii. Şi totuşi, făfă prejudecata denivelărilor, folosind cu subtilitate terenul, apare Erechteionul căruia i-a fost conferită o graţie plină de farmec. Însăşi natura terenului a dus la o autonomie a părţilor tratate cu libertate, fantezie şi fineţe, de la porticul de şase coloane la cel de patru.
Cariatidele Erechteionului sunt unice prin aceeaşi virtute care făcea ca Partenonul să fie fără asemănare printer construcţiile care-i semănau. Cariatidele, mai bine zis Corele, adică tinerele de la Erechteion, susţin templul sau cerul, păstrându-şi însă, cu tot efortul depus, atributul de frumuseţe şi graţia trupului tânăr.
Erechteionul era locul de cult propriu-zis al atenienilor, era stânca purtătoare a urmelor fulgerului cu care Zeus îl lovise pe Erechteu, unul dintre primii regi ai Atenei, inventatorul carului şi fondatorul serbărilor Panatee. Aici creştea măslinul, copac nemuritor,sădit de atena pentru atenieni. Aici se afla mormântul lui Cecrops, primul rege al Atenei, inventatorul scrierii şi învăţător al cetăţenilor într-ale clădirii oraşelor şi îngropării morţilor. Şi tot aici se aflau sanctuarele lui Hefaistos, Poseidon, Pandrosos – fiica lui Cecrops, inventatoarea torsului. Deci, nouă sanctuare în Erechteion. Există câte un mit pentru fiecare loc, am spune pentru fiecare piatră din Grecia. Dar Cariatidele sunt singurele care ne impresionează aici. Originalele sunt conservate în Muzeul Acropolei alături de alte minunăţii culese din istoria de aproape trei milenii a fascinantului Acropole.
Misterul Atenei te va învălui definitive dacă, în plină noapte, vei ajunge cu telefericul pe vârful Likavet-ului, cea mai înaltă colină a oraşului, unde, sub oblăduirea Sfântului Gheorghe care-şi are aici un sfânt lăcaş, vei rămâne câteva ore să asculţi muzica sferelor, contopită cu a capitalei elene, ea însăşi părând o constelaţie coborâtă pe pământ.
Spune-ţi părerea despre această cronică de călătorie!
0 (0 păreri)
Te rugăm să te loghezi pentru a-ţi spune părerea!
Păreri:

Nimeni nu şi-a adăugat părerea!

Dacă vrei să-ti adaugi părerea, alege intrare sau înregistrează-te dacă nu eşti încă utilizator.

Îţi recomandăm

pentru atenţie